În apele din jurul Antarcticii, cu câteva decenii în urmă, oamenii au auzit un sunet ciudat: un zgomot repetitiv care semăna cu măcăitul unei rațe dacă acea rață ar fi fost o „caracatiță” uriașă. Ce a fost acel sunet misterios din ocean?
În anii care i-au urmat primului raport despre așa-numitul „Bio-Duck”, în 1960, oamenii de știință au încercat să găsească o explicație. Deși încă nu avem un răspuns complet, o nouă analiză a acestui sunet misterios din ocean sugerează că ceea ce îl produce pare să poarte o conversație.
„Am descoperit că existau de obicei mai multe surse sonore în locuri diferite ale oceanului, toate producând aceste sunete”, explică Ross Chapman, cercetător în oceanografie la Universitatea din Victoria (Canada).
„Cel mai uimitor lucru a fost că, atunci când o sursă făcea zgomot, celelalte rămâneau tăcute, ca și cum ar fi ascultat. Apoi, prima sursă se oprea, iar celelalte începeau să răspundă”, continuă Chapman. Chapman a prezentat concluziile echipei sale în cadrul celei de-a 187-a Reuniuni a Societății Americane de Acustică.
Oceanele sunt imense, adânci și extrem de dificil de explorat pentru oameni. Se spune adesea că știm mai multe despre Marte decât despre fundul oceanului. Prin urmare, nu este surprinzător că există lucruri ascunse acolo jos pe care nu le-am văzut încă și comportamente animale pe care nu le putem identifica.
Bio-Duck a fost înregistrat pentru prima dată în apele Antarcticii, iar mai târziu în largul coastei vestice a Australiei. Un răspuns a venit abia în 2014: folosind etichete care înregistrau comportamentul animalelor, cercetătorii au reușit să asocieze sunetul cu balena Minke sudică (Balaenoptera bonaerensis). Aceste balene emiteau sunete similare cu înregistrările Bio-Duck.
Caz închis? Nu chiar, spune Chapman. Sunete similare înregistrate în alte oceane din jurul Australiei și Noii Zeelande nu au fost asociate cu observarea vreunui animal, ceea ce înseamnă că ar putea fi balene Minke sau poate un alt cetaceu care produce sunete asemănătoare cu Bio-Duck.
Chapman studiază peisajul sonor al Oceanului de Sud încă din anii ’80, atunci când înregistrările au arătat că Bio-Duck sau „ruda” sa de frecvență mai înaltă, „Bio-Goose”, putea fi auzită în jurul Australiei și Noii Zeelande. El și colegii săi au concluzionat că sunetul provenea de la un animal.
„Sunetul era atât de repetitiv încât la început nu ne venea să credem că era de natură biologică. Trebuie să înțelegeți că acest tip de studiu al zgomotului oceanic era abia la început pe atunci. Pe măsură ce am analizat mai multe date, am descoperit zilnic ceva nou despre sunetele din ocean, a fost o perioadă cu adevărat fascinantă pentru noi”, explică el.
Chiar dacă sunetul este produs întotdeauna de balenele Minke antarctice, misterul rămâne. Nu știm scopul acestor sunete. Totuși, Chapman este destul de sigur că natura înregistrărilor analizate indică un schimb de tip conversațional, notează Science Alert.
Scopul acelei conversații rămâne, însă, necunoscut.
„Este o întrebare care a rămas mereu fără răspuns. Poate discutau despre cină, poate erau părinți care vorbeau cu puii lor sau poate doar comentau despre acea navă ciudată care tot trecea înainte și înapoi, trăgând un cablu lung în spate”, spune Chapman.
Poate că cercetările viitoare vor dezvălui adevărul.
Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?
Cercetătorii au aflat, în sfârșit, de ce câinii se scutură atunci când sunt uzi
Un nou studiu arată că cimpanzeii sunt mai similari oamenilor decât s-a crezut